Federația Coaliția Natura 2000 România atrage atenția asupra necesității adoptării urgente, fără amendamente care să-i afecteze conținutul, a Strategiei Naționale pentru Conservarea Biodiversității 2026-2030

București, 30.07.2026, Federația Coaliția Natura 2000 România, care reunește organizații neguvernamentale active în protecția ariilor naturale și conservarea biodiversității, solicită tuturor factorilor de decizie implicați – Guvern, Parlament, ministere de resort – să trateze cu prioritatea cuvenită adoptarea Strategiei Naționale pentru Conservarea Biodiversității 2026-2030, indiferent de forma juridică prin care aceasta va fi aprobată.

De ce este esențială această Strategie

România găzduiește o diversitate biogeografică excepțională la nivel european: cele mai importante populații de carnivore mari de pe continent, suprafețe extinse de pajiști seminaturale cu înaltă valoare naturală  și o rețea vastă de zone umede și păduri virgine sau cvasivirgine, în special în Carpați. 

Biodiversitatea nu înseamnă doar protejarea speciilor sau a habitatelor, ci și infrastructura naturală de care depind direct economia și viața de zi cu zi a românilor: păduri care reduc riscul de inundații, polenizatori fără de care agricultura ar pierde miliarde, ecosisteme care asigură apă potabilă și susțin turismul local. Strategia nu este un document pentru protecția naturii de dragul naturii, ci un instrument pentru gestionarea acestui capital natural – o infrastructură care, lăsată nefuncțională, ne face mai vulnerabili la secetă, inundații și costuri economice tot mai mari. 

Un asemenea patrimoniu natural necesită un cadru de protecție unitar, modern și previzibil, iar Strategia Națională pentru Conservarea Biodiversității 2026-2030 este exact acest instrument. Ea asigură:

• Coerență și conformitate internațională – un cadru aliniat la responsabilitățile asumate de România prin Convenția privind Diversitatea Biologică și la direcțiile Cadrului Global pentru Biodiversitate Kunming-Montreal, precum și la Strategia UE privind Biodiversitatea pentru 2030, reflectând angajamentul țării noastre de a contribui la oprirea și inversarea pierderii biodiversității până în 2030.
• O abordare adaptată realității naționale, capabilă să mențină funcționalitatea ecosistemelor, să sprijine practicile agricole și silvice favorabile biodiversității, să asigure utilizarea durabilă a resurselor naturale și să recunoască rolul comunităților locale în conservarea patrimoniului natural. 
• Restaurare activă, nu doar conservare pasivă – Strategia nu se limitează la protejarea ariilor deja desemnate, ci vizează refacerea ecosistemelor degradate și a coridoarelor ecologice, esențială pentru a contracara degradarea și fragmentarea habitatelor provocate de schimbările de utilizare a terenurilor, infrastructura de transport, expansiunea urbană și intervențiile asupra cursurilor de apă.
• Integrare sectorială – conservarea și restaurarea biodiversității sunt integrate în politicile majore privind agricultura, silvicultura, gospodărirea apelor, energia și transporturile, astfel încât impactul antropic să fie evaluat riguros încă din faza de planificare a proiectelor.

Miza financiară

Dincolo de miza ecologică, adoptarea Strategiei reprezintă un jalon obligatoriu asumat de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență (Jalonul 31). Neîndeplinirea acestui angajament până la 31 august 2026 atrage penalități financiare estimate la peste 972 de milioane de euro – bani care ar afecta întreaga economie a țării, nu doar sectorul de mediu.

Apelul Coaliției

Federația Coaliția Natura 2000 România nu ia poziție cu privire la disputele instituționale care au dus la retragerea Hotărârii de Guvern din 23 iulie. Ceea ce ne preocupă este consecința practică: în lipsa unui cadru strategic aprobat, România riscă să mențină un domeniu esențial – conservarea biodiversității – într-o zonă nedefinită, fără priorități clare de acțiune și fără finanțare corespunzătoare, exact în perioada în care presiunile asupra ecosistemelor naturale sunt tot mai mari.

Solicităm Parlamentului adoptarea rapidă a proiectului de lege depus la Senat, în forma convenită cu Comisia Europeană, fără amendamente care să-i dilueze conținutul sau să pună în pericol jalonul asumat. Solicităm totodată tuturor instituțiilor implicate să trateze acest subiect cu responsabilitatea pe care o merită un patrimoniu natural unic în Europa.

Strategia nu este o frână pentru dezvoltare, ci un set de reguli prin care economia românească se poate dezvolta împreună cu mediul, nu pe seama lui. 

Despre Federația Coaliția Natura 2000 România

Federația Coaliția Natura 2000 România reunește peste 20 de organizații neguvernamentale active în domeniul protecției naturii, conservării biodiversității și implementării rețelei Natura 2000 în România. Înființată informal în 2003 și cu personalitate juridică din 2013, Coaliția aduce împreună expertiză complementară în politici publice, cercetare, educație și dezvoltare comunitară, pentru a susține un cadru legal solid pentru conservarea biodiversității și managementul ariilor protejate din România. Coaliția este un partener de dialog recunoscut de autoritățile naționale, inclusiv Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, și contribuie activ la implementarea directivelor europene privind habitatele și păsările sălbatice.

Mai multe informații: www.natura2000.ro

Contact presă:
George Kudor, Director executiv office@natura2000.ro 0722690008

Laura Coca, Responsabil politici publice si comunicare laura.coca@natura2000.ro 0786455245

Federația Coaliția Natura 2000 România susține campania educațională #ElibereazăApa, lansată în contextul documentarului „Delta Sălbatică”, regizat de Dan Dinu. Campania aduce în atenția publicului importanța renaturării Deltei Dunării și rolul esențial al zonelor umede pentru biodiversitate, climă și comunitățile locale – teme care se află de ani buni pe agenda noastră de advocacy și pe care le vom aborda, în perioada următoare, și prin materialele publicate pe canalele Federației.

Pentru noi, renaturarea nu este doar un concept de restaurare ecologică, ci o condiție esențială pentru ca ariile protejate să își poată îndeplini rolul: conservarea biodiversității și menținerea beneficiilor pe care natura le oferă oamenilor. O deltă sănătoasă are nevoie atât de măsuri de conservare și restaurare implementate în teren, cât și de politici publice, instituții și mecanisme de finanțare care să facă posibilă aplicarea lor pe termen lung.

Delta Dunării este cea mai mare zonă umedă din Uniunea Europeană și unul dintre cele mai valoroase ecosisteme ale continentului. De-a lungul timpului însă, numeroase intervenții umane – îndiguiri, desecări și modificări ale regimului natural al apelor – au afectat funcționarea acestui ecosistem. Renaturarea unor zone și refacerea conectivității dintre apă și habitate reprezintă astăzi unele dintre cele mai importante măsuri pentru creșterea rezilienței Deltei în fața schimbărilor climatice și pentru conservarea biodiversității.

Pentru Federația Coaliția Natura 2000 România, conservarea naturii nu înseamnă doar existența unor arii protejate pe hartă sau adoptarea unor strategii și planuri de management. Ariile protejate au nevoie de instituții funcționale, de finanțare adecvată, de politici publice coerente și, mai ales, de măsuri de conservare implementate efectiv în teren. Doar astfel obiectivele de conservare se transformă din intenții în rezultate concrete pentru natură.

În calitate de federație care reunește 23 de organizații de mediu din România, Coaliția contribuie la protejarea naturii prin promovarea unor politici publice favorabile biodiversității, prin susținerea aplicării legislației de mediu și prin reprezentarea intereselor organizațiilor membre în dialogul cu autoritățile. Multe dintre aceste organizații desfășoară activități concrete de conservare și restaurare ecologică în Delta Dunării și în alte arii naturale protejate din țară.

Documentarul „Delta Sălbatică”, regizat de Dan Dinu, spune povestea unuia dintre cele mai spectaculoase ecosisteme ale Europei din perspectiva apei. Rezultatul a cinci ani de filmări realizate cu respect pentru natură, documentarul invită publicul să redescopere Delta Dunării ca un ecosistem viu, a cărui sănătate depinde de felul în care alegem să îl administrăm și să îl protejăm. Așa cum spune regizorul Dan Dinu: „Nu am construit filmul pentru a trage un semnal de alarmă, ci, din contră, l-am construit pentru ca privitorii să înțeleagă importanța apei.” Distins cu premiul pentru Cel mai Popular Film Românesc la TIFF, documentarul reprezintă o invitație la cunoaștere, iar cunoașterea este primul pas către protejare.

Credem că astfel de inițiative sunt importante pentru că apropie oamenii de natură și creează sprijin public pentru măsurile de conservare. Natura are nevoie de oameni implicați în teren, dar și de politici publice care să permită implementarea măsurilor de conservare, administrarea eficientă a ariilor protejate și restaurarea ecosistemelor degradate.

În această perioadă distribuim, sub semnul #ElibereazăApa, materiale dedicate renaturării Deltei Dunării, rolului zonelor umede și importanței implementării măsurilor de conservare. Sperăm ca această campanie să contribuie la o mai bună înțelegere a valorii Deltei Dunării și să întărească sprijinul public pentru politici publice bazate pe știință, care contribuie la conservarea biodiversității și la gestionarea eficientă a ariilor naturale protejate.

Documentarul „Delta Sălbatică” va putea fi văzut în cinematografele din România începând cu 23 octombrie.

Strategia Națională pentru Biodiversitate și Planul de Acțiune au intrat în etapa de avizare și urmează să fie aprobate prin Hotărâre de Guvern. Este un moment important pentru politicile de conservare din România și, în același timp, o oportunitate de a corecta una dintre cele mai mari vulnerabilități ale ultimelor decenii: lipsa unei finanțări predictibile pentru biodiversitate.

Din păcate, proiectul aflat în procedura de aprobare ridică o problemă majoră. Dacă strategia anterioară conținea un angajament privind finanțarea conservării naturii, noul document nu mai include o țintă sau un mecanism concret care să garanteze resursele necesare implementării măsurilor propuse.

În lipsa unui astfel de angajament, există riscul ca noua Strategie să rămână, asemenea multor alte documente programatice, o colecție de obiective bine formulate, dar fără posibilitatea reală de a fi puse în practică.

Lecția pe care ar fi trebuit să o învățăm

Strategia națională anterioară pentru conservarea biodiversității prevedea alocarea a 20% din Fondul pentru Mediu pentru biodiversitate și arii naturale protejate. Acest obiectiv recunoștea un principiu esențial: conservarea biodiversității nu poate exista fără resurse financiare dedicate.

Realitatea a fost însă cu totul alta. În locul celor 20% prevăzuți strategic, pentru biodiversitate s-au alocat anual aproximativ 0,2% din bugetul Administrației Fondului pentru Mediu (AFM) – de aproape 100 de ori mai puțin decât nivelul asumat. În timp ce bugetul AFM a crescut constant, depășind în 2025 valoarea de 3 miliarde de euro, investițiile în conservarea naturii au rămas aproape simbolice.

Problema nu este, așadar, că strategia precedentă a prevăzut prea mult, ci că angajamentele asumate nu au fost respectate.

În acest context, eliminarea din noua Strategie a oricărei referiri la un angajament financiar reprezintă un semnal îngrijorător. În loc să consolideze mecanismele de implementare și să corecteze eșecurile trecutului, noul document riscă să slăbească tocmai componenta care face diferența dintre o strategie aplicată și una rămasă pe hârtie.

Natura continuă să fie ultima prioritate bugetară

România a desemnat arii naturale protejate care acoperă aproximativ 24% din teritoriul național. Acestea furnizează servicii ecosistemice esențiale pentru întreaga societate: apă potabilă, aer curat, protecția solurilor, reducerea efectelor schimbărilor climatice, polenizare și resurse naturale de care depind sănătatea și economia.

Cu toate acestea, conservarea biodiversității a rămas, indiferent de guvernele aflate la putere, una dintre cele mai slab finanțate politici publice de mediu.

În timp ce miliarde de euro sunt direcționate anual către alte programe finanțate din Fondul pentru Mediu, biodiversitatea beneficiază de alocări marginale. Această situație contravine nu doar obiectivelor asumate prin strategiile naționale, ci și principiului „poluatorul plătește”, care stă la baza constituirii Fondului pentru Mediu. Costurile degradării biodiversității trebuie reinvestite în conservarea și refacerea naturii, nu transferate societății și generațiilor viitoare.

Fără finanțare, obiectivele nu pot fi implementate

Experiența ultimilor ani demonstrează că lipsa finanțării are consecințe directe.

Managementul ariilor naturale protejate rămâne insuficient finanțat, măsurile de conservare sunt amânate sau abandonate, iar România pierde oportunități importante de finanțare europeană. Neutilizarea fondurilor disponibile prin PNRR pentru biodiversitate și reducerea alocărilor dedicate naturii în actuala perioadă de programare sunt exemple clare ale acestei probleme.

În aceste condiții, este esențial ca Strategia și Planul de Acțiune să fie însoțite de un angajament financiar explicit și de un mecanism transparent de monitorizare a implementării. Dacă strategia precedentă conținea un angajament financiar care nu a fost respectat, soluția nu este eliminarea acestuia, ci transformarea lui într-o obligație asumată la nivelul Guvernului și însoțită de mecanisme reale de implementare.

Conservarea biodiversității nu poate fi făcută prin declarații de intenție. Natura are nevoie de politici publice susținute de finanțare. Iar acum, înainte de aprobarea Strategiei, Guvernul are oportunitatea de a demonstra că a înțeles această lecție.

Când justiția validează regresul în protecția naturii

Poziția Coaliției Natura 2000 România privind recentele decizii ale Curții Constituționale referitoare la legea privind extragerea urșilor și la legea care permite continuarea unor proiecte hidroenergetice în parcuri naționale și naturale

Există momente în care o decizie juridică depășește cu mult efectele unui singur act normativ. Ea transmite un mesaj despre valorile pe care o societate alege să le protejeze și despre direcția în care dorește să meargă.

Deciziile recente ale Curții Constituționale privind declararea constituțională a legii care permite extragerea a până la 969 de urși anual și a legii care facilitează continuarea unor proiecte hidroenergetice în interiorul sau în proximitatea unor parcuri naționale și naturale reprezintă un astfel de moment.

Le respectăm caracterul constituțional și rolul Curții în ordinea de drept. Dar, în egală măsură, considerăm că ele marchează un regres profund în felul în care România înțelege să își protejeze patrimoniul natural și să își construiască viitorul.

România deține unele dintre ultimele ecosisteme naturale funcționale din Europa. Pădurile, râurile sălbatice și populațiile de carnivore mari nu sunt simple resurse care pot fi sacrificate ori de câte ori administrația eșuează sau interese economice de moment devin prioritare. Ele reprezintă un patrimoniu public, european și intergenerațional.

În cazul ursului brun, statul român continuă să trateze efectele, nu cauzele.

De ani de zile, cercetătorii și numeroși specialiști în managementul conflictelor om–faună atrag atenția asupra acelorași soluții care funcționează: gestionarea eficientă a deșeurilor, garduri electrice, intervenții rapide și profesioniste, monitorizarea și extragerea (unde este cazul) exemplarelor problematice, educarea comunităților și compensarea corectă a pagubelor. Există deja exemple în România, precum Băile Tușnad, unde aplicarea consecventă a măsurilor preventive a redus dramatic conflictele dintre oameni și urși.

Cu toate acestea, prevenția rămâne cronic subfinanțată, iar planurile și strategiile elaborate chiar la solicitarea autorităților sunt prea des abandonate în sertare.

În schimb, răspunsul legislativ devine unul aproape exclusiv letal.

Problema este că împușcarea unui număr tot mai mare de urși nu rezolvă lipsa managementului. Mai grav, eliminarea exemplarelor dominante poate destabiliza structura socială a populației și poate favoriza apariția unor comportamente care cresc, nu reduc, conflictele cu oamenii. În același timp, persistă suspiciunea legitimă că exemplarele valoroase din punct de vedere cinegetic vor continua să fie preferate, în timp ce animalele care generează efectiv incidente rămân adesea neidentificate sau greu de extras.

Astfel, atât oamenii, cât și urșii devin victime ale aceluiași eșec administrativ.

Nu există nicio țară care să poată compensa prin împușcarea unui număr tot mai mare de animale lipsa educației, a prevenției și a unei administrații eficiente.

La fel de îngrijorătoare este și validarea legii care permite continuarea unor proiecte hidroenergetice în arii naturale protejate.

România riscă să redeschidă capitole pe care Europa încearcă deja să le închidă.

Multe dintre aceste investiții provin dintr-o viziune de dezvoltare concepută în urmă cu zeci de ani, într-un context economic, energetic și ecologic complet diferit. Între timp, schimbările climatice au modificat regimul hidrologic al râurilor, iar numeroase analize arată că beneficiile energetice estimate sunt limitate în raport cu costurile ecologice produse prin distrugerea ultimelor râuri naturale și fragmentarea habitatelor.

Securitatea energetică este un obiectiv legitim și necesar. Dar ea nu trebuie construită împotriva naturii atunci când există alternative mai eficiente: modernizarea hidrocentralelor existente, reducerea pierderilor din sistem, dezvoltarea capacităților de stocare, investițiile în flexibilitatea rețelei și proiectele hidroenergetice amplasate în afara ecosistemelor cu cea mai mare valoare de conservare.

Conflictul nu este între energie și natură.

Conflictul apare atunci când lipsa de viziune transformă cele mai valoroase ecosisteme ale României în soluția cea mai simplă din punct de vedere politic.

Parcurile naționale și naturale nu sunt terenuri de rezervă pentru investiții. Ele reprezintă cele mai importante spații destinate conservării biodiversității și trebuie să rămână repere ale responsabilității față de generațiile viitoare.

Ne întristează faptul că, într-un moment în care întreaga Europă vorbește despre refacerea ecosistemelor, despre adaptarea la schimbările climatice și despre soluții bazate pe natură, România pare să revină la o logică a dezvoltării în care natura este privită ca un obstacol și nu ca un capital strategic.

Conservarea biodiversității nu este un lux și nici o preocupare rezervată organizațiilor de mediu.

Ea reprezintă fundamentul securității alimentare, al resurselor de apă, al economiei locale, al sănătății și al rezilienței societății în fața schimbărilor climatice.

Coaliția Natura 2000 România va continua să promoveze politici publice bazate pe știință, dialog și soluții care protejează atât comunitățile locale, cât și patrimoniul natural al țării.

România are nevoie de instituții care tratează cauzele conflictelor, nu simptomele lor.

Are nevoie de investiții inteligente, nu de sacrificarea ultimelor râuri sălbatice.

Și are nevoie de curajul de a demonstra că dezvoltarea și conservarea biodiversității nu sunt obiective incompatibile, ci condiții ale aceluiași viitor.

George Kudor – Director executiv

Între 13 și 15 mai, membrii Coaliției Natura 2000 s-au reunit la Palatul Brukenthal din Avrig pentru trei zile pline: workshop cu Institutul pentru Politici Publice, strategie de comunicare, fundraising, revizuire Statut și idei noi de zone pentru restaurare ecologică alături de colegii de la SOR.

Ne bucurăm enorm că suntem din nou față în față, că punem cap la cap planuri pentru oameni și natură și că facem asta impreuna într-un loc atât de frumos.

Coaliția Natura 2000 România, în parteneriat cu Institutul pentru Politici Publice, organizează evenimentul de lansare a proiectului „Inovație pentru Natură – Politici eficiente și colaborare pentru o Rețea Funcțională de Arii Protejate”.

20 mai 2026 | 11:00 – 14:00
Ibis Styles Bucharest City Center, București

Evenimentul propune o dezbatere despre rolul mass-media în modelarea percepțiilor despre natură și impactul acestora asupra politicilor de conservare. Discuția reunește jurnaliști, experți, organizații neguvernamentale și reprezentanți ai instituțiilor publice.

Programul include intervenții susținute de Mihai Pop, George Kudor, Valeriu Nicolae și Luminița Moroianu, precum și prezentarea unor cazuri concrete privind influența dezinformării și a narativelor asupra deciziilor de mediu. Dezbaterea va fi facilitată de Andreea Gheorghe, specialist in comunicare.

Proiectul „Inovație pentru Natură” își propune să contribuie la îmbunătățirea politicilor privind ariile protejate din România, într-un context în care, deși peste 23% din teritoriu este protejat, eficiența acestui sistem rămâne limitată.

Participarea se face pe bază de invitație.
Evenimentul va fi transmis și online pe Facebook https://fb.me/e/7IxSqwoNe

Astăzi am transmis o scrisoare oficială către Președintele României, în contextul adoptării de către Camera Deputaților a legii privind stabilirea cotelor de prevenție și intervenție asupra populației de urs brun.

Prin această intervenție, solicităm respectuos nepromulgarea legii în forma actuală și trimiterea acesteia spre reexaminare Parlamentului și/sau sesizarea Curții Constituționale.

Demersul nostru are la bază o serie de preocupări majore:

– lipsa unei fundamentări științifice transparente și verificabile pentru stabilirea cotelor
– riscul de incompatibilitate cu legislația europeană privind protecția speciilor
– posibile probleme de constituționalitate și de tehnică legislativă
– ineficiența măsurilor propuse în reducerea conflictelor dintre oameni și urși

Considerăm că gestionarea conflictelor om–faună trebuie să se bazeze pe măsuri preventive, date științifice solide și politici publice coerente, în conformitate cu obligațiile legale ale României.

Coaliția Natura 2000 România își exprimă disponibilitatea pentru dialog și pentru identificarea unor soluții durabile, fundamentate științific și conforme cu legislația națională și europeană.

📄 Scrisoarea poate fi consultată integral mai jos.

În iulie 2025, la început de mandat, ministrul mediului Diana Buzoianu invita organizațiile de mediu la o întâlnire deschisă, promițând o nouă etapă de colaborare reală și transparentă.
Unul dintre subiectele importante discutate atunci: posibila revenire a ONG-urilor în administrarea ariilor naturale protejate — un rol pe care societatea civilă l-a avut înainte de schimbările din 2018.
🌿 Pentru mulți, aceasta a fost o promisiune importantă pentru:
– întărirea managementului ariilor protejate
– implicarea expertizei din societatea civilă
– creșterea transparenței

⏳ Astăzi, la aproape un an distanță, nu există încă informații publice clare despre pașii concreți făcuți în această direcție.

Între timp, realitatea din teren rămâne dificilă: presiunile asupra siturilor Natura 2000 continuă, iar nevoia de management eficient și participativ este mai mare ca oricând.

❓ Ce s-a întâmplat cu această promisiune?
❓ Mai este revenirea ONG-urilor pe agenda ministerului?
❓ Există un calendar sau măsuri concrete în pregătire?

Credem că un dialog real înseamnă nu doar consultare, ci și continuitate și asumare.

Societatea civilă rămâne pregătită să contribuie. Așteptăm același angajament și din partea autorităților.

După luni întregi în care această propunere legislativă și altele la fel ne-au consumat energia și timpul, avem în sfârșit o confirmare clară: proiectul este profund problematic.

Consiliul Suprem de Apărare a Țării a exprimat un punct de vedere negativ asupra PLx 3/2026, semnalând exact ceea ce societatea civilă și experții au spus încă de la început:

Proiectul creează derogări masive de la legislația de mediu și de la alte regimuri juridice esențiale (urbanism, achiziții, patrimoniu), sub pretextul „securității naționale”

Nu respectă principiile constituționale privind restrângerea drepturilor și riscă să încalce statul de drept

Intră în contradicție cu legislația europeană și jurisprudența CJUE privind evaluarea impactului asupra mediului

Creează un mecanism netransparent, cu risc major de abuz și insecuritate juridică

Poate duce la litigii, blocaje și sancțiuni europene pentru România

Mai mult, CSAT avertizează că adoptarea legii ar putea produce „perturbări majore la nivel juridic și instituțional” și ar expune România la proceduri de infringement.

Cu alte cuvinte: nu doar natura era pusă în pericol, ci și cadrul legal și credibilitatea României.

Cerem Parlamentului să țină cont de acest aviz și să respingă proiectul.

Protejarea naturii NU este un obstacol pentru dezvoltare. Este o condiție pentru o dezvoltare durabilă, legală și responsabilă.

Managementul populației de urs brun are nevoie de știință, coerență și responsabilitate – nu de reacții legislative grăbite

Dezbaterea privind modificările legislative referitoare la gestionarea populației de urs brun din România revine în prim-plan, în contextul discutării în Senat a așa-numitei „Legi Barna” prin care se intenționează acordarea unei cote de vânătoare totale de 859 de ursi. Subiectul este sensibil, legitim și important. Conflictele dintre oameni și urși există, pagubele sunt reale, iar siguranța comunităților trebuie protejată.

Însă tocmai pentru că tema este serioasă, soluțiile trebuie să fie riguros fundamentate științific, coerente juridic și bazate pe date verificabile.

România a finalizat recent un studiu genetic național privind populația de urs brun, realizat din fonduri publice europene și naționale. Rezultatele au fost prezentate public și sunt invocate în susținerea unor măsuri legislative care ar crește substanțial nivelul intervențiilor letale.

În acest context, considerăm esențial un lucru simplu: datele care fundamentează decizii cu impact major trebuie să fie pe deplin transparente și analizabile independent. Din acest motiv, am solicitat oficial, în baza Legii 544/2001, accesul la seturile de date primare care au stat la baza studiului genetic. Nu pentru a bloca politici publice, ci pentru a permite o analiză independentă și pentru a contribui la o dezbatere matură, bazată pe dovezi și metodologie verificabilă.

Derogarea nu poate deveni regulă

Specia urs brun este strict protejată prin Directiva 92/43/CEE („Directiva Habitate”). Derogările sunt permise doar în condiții restrictive: punctual, justificat, proporțional și în absența unor alternative viabile.

Transformarea derogării într-un mecanism anual, generalizat și prestabilit prin lege la nivel național ridică serioase semne de întrebare privind compatibilitatea cu dreptul european. Derogarea este, prin definiție, o excepție. Dacă excepția devine regulă, logica protecției stricte este golită de conținut.

În plus, propunerea legislativă ridică și probleme de tehnică legislativă și de coerență normativă, deja semnalate în 2023 într-o analiză transmisă instituțiilor statului. Stabilirea prin lege a unor cote exacte și repartizarea lor pe fonduri cinegetice reprezintă o ingerință în zona de competență administrativă a executivului, unde aceste decizii trebuie adoptate flexibil, în funcție de date actualizate și evaluări tehnice.

Legiferarea rigidă a unor cifre fixe într-un domeniu biologic dinamic riscă să creeze instabilitate juridică și incoerență instituțională.

Prevenția reală nu este aleatorie

Este esențial să separăm două lucruri: intervenția asupra exemplarelor problemă și stabilirea unor cote generale de recoltare.

Intervenția asupra unui exemplar de urs care manifestă comportament repetat și documentat ca fiind periculos este justificată și necesară. Însă stabilirea unor cote naționale ridicate, fără diferențiere comportamentală clară, nu reprezintă o politică veritabilă de prevenție, ci o măsură cantitativă a cărei eficiență rămâne nedemonstrată.

România înregistrează anual un număr semnificativ mai mare de victime în accidente rutiere decât în incidentele cu urs. Nu combatem accidentele prin eliminarea aleatorie a șoferilor de pe șosele. Identificăm șoferii periculoși, infrastructura deficitară, zonele de risc și intervenim țintit.

Același principiu trebuie aplicat și în cazul conflictelor om–urs:
– managementul deșeurilor și al hranei antropogene;
– garduri electrice și măsuri preventive în gospodării;
– echipe locale de intervenție funcționale;
– identificarea și eliminarea exemplarelor cu comportament problematic documentat.

Politicile eficiente sunt cele țintite, nu cele generalizate.

Graba legislativă nu ajută comunitățile

În prezent, Ministerul Mediului urmează să reglementeze zonarea managementului și planul de monitorizare genetică pe termen lung. Înainte de stabilirea unor noi cote prin lege, ar fi firesc ca aceste instrumente tehnice să fie analizate și integrate într-o strategie coerentă.

Adoptarea accelerată a unor măsuri cu impact major, înaintea unei dezbateri științifice complete și a unei consultări reale, riscă să alimenteze polarizarea și narativele alarmiste, fără a reduce în mod real conflictele din teren.

Susținem următoarele principii:

• protejarea comunităților locale;
• reducerea pagubelor și a riscurilor;
• intervenția rapidă asupra exemplarelor problemă;
• transparență totală asupra datelor științifice;
• respectarea obligațiilor europene asumate de România.

Siguranța oamenilor și conservarea speciei nu sunt obiective opuse. Ele pot și trebuie gestionate inteligent, prin politici publice coerente, proporționale și fundamentate pe dovezi verificabile.

România are șansa reală de a deveni un model european de management responsabil al carnivorelor mari. Dar acest lucru nu se poate construi pe reacții emoționale sau pe soluții legislative grăbite.