Strategia de Schimbări Climatice ale MMAP, amendată de Coaliția Natura2000!

Coaliția Natura 2000 a răspuns procesului de dezbatere publică inițiat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor asupra Proiectului Strategiei Naționale de Schimbări Climatice și Creșterea Economică bazată pe Emisii reduse de carbon. Mulțumită membrilor săi, în special WWF, un document de poziție a fost transmis reprezentanților Departamentului Schimbări Climatice.

Stimate doamnă ministru,

În contextul dezbaterii publice privind Proiectul strategiei CRESC, cel al planului de acţiune şi raportul de mediu vă trasmitem mai jos observațiile și comentariile noastre asupra documentelor privind schimbările climatice supuse consultării publice:

1. Referitor la Strategia privind schimbările climatice:

• La pag. 32. Strategia include viziunea unei economii durabile, cu emisii reduse de carbon şi care respectă mediul, dar, în practică, continuă abordarea eronată a considerării Sistemului ETS ca fiind “cheia de boltă a politicii climatice a Europei”. Acest sistem este subminat de un exces structural de certificate pentru cotele de emisii, care nu poate fi corectat într-o manieră credibilă prin reformele aflate în curs de realizare. Pentru a demonstra că priveşte cu seriozitate reducerea emisiilor la sursă, Romania trebuie să utilizeze politici specifice. În acest sens, este necesară introducerea unui standard (de preferință european) de performanță privind emisiile, care să completeze ETS şi să reducă în mod direct emisiile celor mai poluante termocentrale.
• La pag. 45 din Strategie, Obiective Strategice, Obiectivul 1) Reducerea intensității emisiilor CO₂ aferente activităţilor energetice. Strategia trebuie sa țină cont de impactul real al anumitor infrastructuri energetice asupra biodiversității (ex. microhidrocentrale, eolian sau biomasa). Solicităm ca noile investiții în sectorul energiei regenerabile să se realize doar în condițiile strategice, cu o planificare adecvată, ținând cont de nevoile de conservare ale naturii și menținerea ecosistemelor acvatice, forestiere, etc prin evitarea zonelor sensibile (de excludere). Subliniem totodată importanța prioritizării acelor investiții în retehnologizarea infrastructurilor existente. În acest sens, solicităm completarea paragrafului respectiv, după cum urmează: “[…] Acest lucru va necesita investiții susţinute în aprovizionarea cu energie din surse regenerabile și cu emisii reduse de dioxid de carbon, viabile din punct de vedere economic, tehnologii cu înaltă eficiență cu impact redus asupra biodiversității ținând cont de necesitatea menținerii ecosistemelor (acvatice, forestiere, etc) și cu emisii reduse de carbon, precum și în infrastructura de transport, distribuție și stocare a energiei, care va putea asigura în mod eficient, durabil şi consecvent utilizatorilor finali un mix energetic cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Se va acorda importanța prioritizării acelor investiții în retehnologizarea infrastructurilor existente.”
• La pag. 45. Obiectivul 2) Eficiență energetică îmbunătățită la nivelul utilizatorilor finali, în special în clădiri și în sectoarele industriale și la pag. 52 Obiectivul 2) Promovarea îmbunătăţirii nivelului de eficienţă energetică în clădiri şi în sistemele majore de infrastructură urbană –trebuie prioritizate. Prin urmare propunem ca aceste obiective să fie primele în ierarhie. Strategia cadru a Uniunii Energetice dă tonul corect prin prezentarea eficienței energetice ca o sursă de energie în sine – urmând opinia Agenţiei Internaţionale pentru Energie conform căreia eficiența energetică este „primul combustibil” al lumii. Strategia include, de asemenea, o recomandare către statele membre de a acorda „cea mai mare considerație” eficienței energetice în procesul de adoptare al propriilor politici. Totuși, această recomandare pozitivă nu pare să se concretizeze în acțiuni la nivel național diferite de cele de până în prezent.
• La pag. 68 – În categoria instrumentelor de finanţare disponibile pentru a-şi reorienta investiţiile publice şi private din diverse sectoare economice înspre un circuit cu emisii reduse sunt menționate certificatele verzi. În timp ce WWF România și Federația Coaliția Natura 2000 recunosc necesitatea încurajării investițiilor în surse regenerabile de energie, considerăm legislația actuală ca fiind lacunară – Legea 220/2008 pe care o va modifica, ia în considerare exclusiv aspectele legate de supracompensarea producatorilor beneficiari, creşterea preţului electricităţii și competitivitatea produselor industriale, fără a ține cont de aspectele privind impactul ecologic al infrastructurilor beneficiare ale schemei de promovare a energiei din surse regenerabile si de costul acestui impact. Spre exemplu, în sectorul microhidrocentralelor, dacă costurile de mediu aferente prierderii biodiversității și ecosistemelor râurilor ar fi integrate în mod corespunzător, s-ar ajunge la concluzia că aceste infrastructuri sunt extrem de neprofitabile și nu ar trebui promovate prin alocarea certificatelor verzi. În pofida faptului că energia produsă în microhidrocentrale reprezintă în general o sursă de energie cu amprentă de carbon scăzută, fiind promovată ca răspuns la efectele  schimbărilor climatice, rolul pe care îl poate juca în atingerea ţintelor privind schimbările climatice în Europa rămâne limitat. Ultimele studii ale Agenţiei Europene de Mediu^[1] arată că, în raport cu rolul limitat pe care microhidrocentralele îl pot juca în atingerea obiectivelor europene privind sursele regenerabile de energie și schimbările climatice, „din punct de vedere al impactului asupra mediului, impactul multor centrale de capacitate mică poate fi comparabil, sau mai ridicat decât cel al unei centrale de capacitate mare”. În acest sens, atragem atenția asupra faptului că, pe lângă obligația de îndeplinire a țintelor privind sursele regenerabile de energie, Romania are și alte obligatii privind protecția mediului și conservarea naturii (conform Directivei Habitate şi Directivei Păsări) precum și a menținerii stării  ecologice bune a apei (conform Directivei Cadru privind Apa). În alte ţări europene^[2], o astfel de schemă asigură îndeplinirea unor condiţii şi criterii ecologice. Astfel, infrastructurile de surse regenerabile pot fi certificate “green”/verzi dacă prin design, construcţie, locație şi operare protejează natura, îndeplinind anumite criterii şi condiţionalităţi stabilite în funcţie de tipul infrastructurii.

Solicităm în acest sens, completarea paragrafului referitor la certificatele verzi de la pag. 68 din Strategie cu următoarele mențiuni:

“Legislaţia şi schema de promovare a surselor regenerabile de energie trebuie sa ţina cont şi de impactul acestor tehnologii asupra naturii şi trebuie sa condiţioneze acordarea certificatelor verzi de îndeplinirea, de către operatori, a unor criterii şi principii ecologice şi de dezovltare durabilă; in acest sens, evaluarea si promovarea fiecărui tip de resursă regenerabilă trebuie sa se faca în funcţie de întregul impact asupra naturii şi nu doar în funcţie de emisiile de carbon aferente producerii energiei, cu o atenţie deosebită asupra impactului cumulativ;

În ceea ce privește microhidrocentralele, legislaţia şi schema de promovare a surselor regenerabile de energie trebuie sa includa o sub-schema dedicata hidroenergiei “verzi” care să asigure, pe de o parte, sprijinirea cu prioritate a retehnologizării microhidrocentralelor existente şi, pe de altă parte, alocarea de certificate verzi exclusiv producătorilor care îndeplinesc criterii stricte de certificare ecologică şi de durabilitate. Retehnologizarea centralelor vechi are avantajul că poate conduce nu numai la optimizarea capacităţii de producţie (beneficiu economic), ci şi la diminuarea impactului asupra ecosistemelor râurilor, prin utilizarea unor tehnologii îmbunătăţite de prevenire şi atenuare a impactului.

Centralele care primesc certificate verzi ar trebui să aibă obligaţia de a investi o sumă fixă per kWh de energie vândută, pentru reconstrucţia ecologică, protejarea şi îmbunătăţirea ecologică locală în zonele de captare şi amplasamentul instalaţiei“.

• La pag. 106-108, datele privind starea biodiversității trebuie actualizate cu date la zi (2015) rezultatele din rapoartele Comsiei Europene.
• La pag. 111 – propunem completarea ultimei măsuri de adaptare după cum urmează: „Utilizarea sustenabilă/durabilă a resurselor naturale pentru împiedicarea apariției fenomenelor extreme datorate schimbărilor climatice (viituri, inundații). Măsurile non-structurale trebuie să reprezinte “norma” și nu clasicele măsuri de regularizare și indiguire care s-au dovedit extreme de dăunătoare în ceea ce privește impactul asupra biodiversității.”

 

• La pag. 111 – propunem completarea obiectivelor 2) și 3) după cum urmează:

1)     2) Menţinerea şi creşterea rezilienţei ecosistemelor

Creşterea rezilienţei ecosistemelor la impacturile schimbărilor climatice va asigura adaptarea biodiversităţii. Rezilienţa ecologică depinde de relaţia dinamică în cadrul speciilor, între specii şi între specii şi mediul lor abiotic, precum şi de interacţiunile fizice şi chimice din mediu. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie conservate arealul şi variabilitatea ecologică ale habitatelor şi speciilor, trebuie menţinute şi dezvoltate reţelele ecologice şi trebuie implementate acţiuni prompte pentru controlul răspândirii speciilor alohtone. În acest sens, se va acorda o atenție deosebită inclusiv impactului pe care anumite tipuri de infrastructuri de energie regenerabilă, în special amenajările hidroeneregetice, promovate ca soluție la schimbările climatice, le au asupra biodiversității și asupra rezilienței ecosistemelor. Soluția este ca astfel de investiții să fie planificate în mod strategic, condiționate de îndeplinirea unor criterii stricte de conservare și a respectării unor zone de excludere unde astfel de investiții să nu fie permise.

2)     3) Creşterea capacităţii biodiversităţii de acomodare la schimbările climatice, prin promovarea managementului adaptativ

Schimbările climatice aduc în atenţie nevoia de gestionare pentru viitor şi de adoptare a unei abordări tot mai dinamice a conservării. Pentru a aborda această problemă, biodiversitatea trebuie să se afle într-o stare favorabilă de conservare şi din acest motiv trebuie restaurate habitatele deteriorate, trebuie stabilite şi dezvoltate coridoare ecologice şi zone de refugiu atât în siturile Natura 2000 și alte arii protejate cât şi între ele şi trebuie implementate acţiuni de conservare in-situ.

3)     4) Evaluarea serviciilor oferite de ecosisteme şi implementarea abordării ecosistemice în sistemele de luare a deciziilor

Ecosistemele asigură beneficii sociale, economice şi de mediu, atât direct prin intermediul resurselor naturale, cât şi indirect prin intermediul serviciilor oferite de ecosisteme (controlul eroziunii, servicii de purificare/curăţare a apelor curate, controlul inundaţiilor, reglarea schimbărilor climatice, etc.). Abordarea ecosistemică este un mod de a lua decizii în scopul gestionării dezvoltării umane într-un mod viabil, mai ales în siturile Natura 2000 și alte tipuri de arii protejate. Ea recunoaşte că oamenii fac parte din ecosistem şi că activităţile lor afectează ecosistemul, dar şi că depind de el. Abordarea ecosistemică necesită o abordare integrată, care ia în considerare toate componentele dintr-un ecosistem (activităţi umane, habitate şi specii, precum şi procesele fizice), ţine cont de funcţiile ecosistemului şi de serviciile oferite de acesta şi mizează pe participarea substanţială a părţilor interesate.

 

2. Reritor la Planul naţional de acțiune 2016-2020 privind schimbările climatice

• La pag. 11, subcapitolul 3.1 Energie, la acțiunile propuse privind sistemul de certificate verzi trebuie specificat: “sistemul de certificate verzi care trebuie să ţină cont şi de impactul acestor tehnologii asupra naturii şi trebuie să condiţioneze acordarea certificatelor verzi de îndeplinirea, de către operatori, a unor criterii şi principii ecologice şi de dezvoltare durabilă; in acest sens, evaluarea și promovarea fiecărui tip de resursă regenerabilă trebuie să se facă în funcţie de întregul impact asupra naturii şi nu doar în funcţie de emisiile de carbon aferente producerii energiei, cu o atenţie deosebită asupra impactului cumulativ”
• La pag. 13 propunem să fie dezvoltată capacitatea administrativă de implementare, dar și de monitorizare a Strategiei energetice 2015-2030: “Dezvoltarea capacităţii administrative de implementare și monitorizare a strategiei energetice 2015-2030 şi perspective 2050 (conform ultimelor decizii)”
• La pag. 17, subcapitolul 3.2 Transport acțiunile propuse privind creșterea impozitării prețului carburantului, taxa de înmatriculare a vehiculului, tarifarea parcării, taxarea congestiilor urbane, nu pot fi implementate înainte ca toate celelalte măsuri de îmbunătățire a transportului în comun (Obiectivul 2 si 3) sa fie complet implementate. Termenele de implementare trebuie modificate în mod corespunzător și corelate cu termenele de la Obiectivul 2 si 3.
• La subcapitolul 4.2 Apă potabilă și resursele de apă, între acțiunile propuse lipsesc cu desăvârșire obiective și măsuri de reconstrucție ecologică, în schimb apar obiective  de cercetare și investiție în măsuri structurale clasice.

3. Reritor la Raportul de mediu:

• Nu menționează în mod corespunzător presiunile aferente lucrărilor hidrotehnice și hidroenergetice, numarul și locațiile acestora;
• Nu include o situație a stării ecologice a râurilor conform Directivei Cadru privind Apa (se face referire doar la starea ecologică a lacurilor și a apelor subterane);
• Capitolul referitor la biodiversitate este extrem de redus și nu conține referi la presiunile asupra biodiversității generate de către industrii precum energia și transportul, inclusiv a acelor investiții considerate verzi și promovate ca răspuns la schimbările climatice, cum ar fi amenajările hidroenergetice (impactul asupra ecosistemelor acvatice) sau biomasa (impactul asupra ecosistemelor forestiere).
• La pag. 114 – Secțiunea Apă, Obiectivul 1: Reducerea riscului de deficit de apă – lipsesc măsuri de menținere a stării ecologice bune a corpurilor de apa și a principiului nedeteriorării stării ecologice conform Directivei Cadru privind Apa precum măsuri menite să remedieze consecințele sutelor de amenajări hidroenergetice care au dus la reducerea debitelor sau chiar secare albiilor pe sectoare lungi de râu în special în zonele montane.
• La pag. 119 secțiunea Energie, trebuie completată cu un Obiectiv 3: Prevenirea impactului unor tipuri de energie renegerabilă promovate ca răspuns la schimbările climatice. Trebuie să țină cont de impactul real al anumitor infrastructuri energetice asupra biodiversității (microhidrocentrale, eolian sau biomasă). WWF și Federația Coaliția Natura 2000 solicită ca noile investiții în sectorul energiei regenerabile să se realize doar în condițiile strategice, cu o planificare adecvată, ținând cont de nevoile de conservare ale naturii și menținerea ecosistemelor acvatice, forestiere, etc prin evitarea zonelor sensibile (de excludere). Subliniem totodată importanța prioritizării acelor investiții în retehnologizarea infrastructurilor existente.
• La pag. 124 (Secțiunea Silvicultură, Obiectivul 3: Minimizarea riscului schimbărilor climatice pentru păduri şi prin intermediul pădurilor, Măsura A 138) – sunt prevăzute investiții în amenajări pentru gestionarea torenților din bazinele hidrografice asociate zonelor urbane şi rurale, cu risc crescut de pierderi umane şi materiale, pentru moderarea riscurilor cauzate de fenomene extreme. Având în vedere faptul că astfel de investiții sunt contra-productive măsurilor de conservare a ecosistemor prevăzute în secțiunea În consecință, considerăm că scopul trebuie realizat doar prin investiții exclusiv în măsuri non-structurale.
• La pag. 124- 125 Secțiunea Biodiversitate, lipsesc măsuri de conservare prin desemnarea unor zone de excludere și a unei planificări strategice adecvate care să țină cont de impactul asupra biodiversității ca răspuns la investițiile/acțiunile propuse în sectoarele Energie și Transport prin Strategie și din Planul de Acțiune aferent. Măsura A 192 necesită completări.

4. Alte aspecte importante pe care dorim să le aducem în atenție sunt cele de mai jos:

• Majoritatea sectoarelor prezentate (prin obiectivele propuse) în strategia CRESC și planul national de acțiune nu abordeaza în mod integrat și holistic toate aspectele care țin de vulnerabilitățile la schimbările climatice. Un exemplu în acest sens este managementul apei care pare a avea o prioritate maximă în sectorul agricol prin măsurile de irigare promovate fără a se ține cont de celelalte sectoare sau de măsuri bazate pe ecosisteme sau ceilalți utilizatori de apă din bazinul hidrografic și fără să existe o analiză clară a prognozelor pe zonele cu deficit de apă și ce impact ar avea irigațiile asupra celorlalți utilizatorilor de apă. Propunem o abordare la nivel de bazin hidrografic a tuturor aspectelor legate de necesarul de apă, rezultând din această analiză măsurile de adaptare care se pot implementa în ce privește resursele de apă în sectoarele economice.
• În condițiile în care se menționeaza faptul că nu există încă definitivată lista proiectelor în domeniul inundații, la evaluarea viitoare a proiectelor este necesar să existente criterii de evaluare legate de adaptarea la schimbările climatice care să asigure faptul că lucrările propuse prin proiecte țin cont de prognoze și sunt adaptate la efectele schimbărilor climatice și nu au impact asupra ecosistemelor.
• Măsurile bazate pe ecosisteme sau infrastructura verde nu este abordată în documentele strategice supuse dezbaterii, o mare partea dintre aceste măsuri fiind considerate de către specialiști ca fiind măsuri de adaptare de tip win-win și prioritizate pentru finanțare în cadrul POIM 2014-2020.
• Acvacultura/piscicultura nu este abordată în strategie, nu există obiective care să reflecte acest sector, mai ales că poate fi considerat un sector utilizator de apă important și care va fi afectat de schimbările climatice.
• Agricultura ecologică nu este menționată – prin acest tip de agricultură efectele eutrofizării cauzate de schimbările climatice se pot diminua.

[1]Hydromorfological Alterations and preasures in European rivers, lakes, transitional and coastal waters, Thematic Assessment for EEA Water 2012 Report (The European Topic Center) http://icm.eionet.europa.eu/ETC_Reports/HydromorphAlterationsPressures_201211

[2] http://www.naturemade.ch/Dokumente/zertifizierung/GreenHydro/Issue_7_English.pdf