Coalitia Natura 2000 condamnă „derogările” pentru vânătoare
De ani buni, Ministerul Mediului a făcut din excepție regulă și din derogare – rost de pradă pentru sezonul de vânătoare. Stabilirea cotelor de vânătoare la specii protejate pretextând pagubele realizate de unele exemplare s-a transformat în tradiție, iar anul acesta, reprezentanții Ministerului Mediului au ridicat miza introducând pisica și râsul pe lista vinovaților, două specii care în mod real nu fac pagube. Explicațiile științifice realizate de diverși cercetători aflați în conflict de interese – fiind în același timp vânători – a ieșit recent la lumină sub forma unui studiu slab aprofundat, care nu face nici măcar legătura directă între județul în care s-au stabilit pagubele și numărul de animale ce trebuiesc eliminate. Nu corelează nr de exemplare „vinovate” cu numărul de pagube și nici nu impune ca recoltarea – un alint duios pentru „împușcare” – să fie una imediată, într-un timp eficient pentru ca exemplarele păguboase să fie identificate și capturate.
Cum se întâmplă lucrurile
În general, dacă la mijlocul lui iulie o ursoaică fură o oaie in județul Dâmbovița, în toamna sau în primăvara următoare – când se deschide unul din cele două sezoane de vânătoare – un alt urs mare și frumos (mascul, 10 ani, sute de puncte vânătorești…) este vânat în Covasna, de un vânător neamț, care plătește 10.000 de euro pe el. Dacă în timpul partidei este împușcat și un lup sau un râs, nu e nicio problemă: ele sunt tăiate de pe cota obținută în urma derogărilor.
Asta pentru că studiul impune uciderea a 13,8, respectiv 11,7 urși pentru o singură pagubă.
În concluzie, ce face Ministerul Mediului prin aceste derogări? Distribuie „marfa interzisă” pentru sezoanele de vânătoare, pe anumite fonduri de vânătoare.
Care sunt urmările pe termen lung
Întorcându-ne la ursoaica care fură oi, ea va fura în continuare, așa cum se întâmplă de mii de ani, de când oile sunt păscute la munte. Astfel, ea va contribui la viitorul ordin pentru derogări, întrucât nimeni nu dorește ca situația să se rezolve. Astfel se explică de ce recoltarea a 150 de urși în ultimii 5 ani din zona Harghita – Covasna nu a redus numărul de incidente și de pagube.
Întorcându-ne la povestea noastră, masculul cel impunător va ajunge trofeu pe un perete din Germania, iar carnea lui va intra în meniurile din restaurante. Puii lui cei mari și frumosi pe care i-ar fi putut dărui naturii nu se vor mai naște niciodată. Un alt mascul, mai slab și pricăjit îi va lua teritoriul și va duce mai departe zestrea genetică slabă. Acesta este managementul cinegetic responsabil pe care îl practică vânătorii.
Federația Coaliția Natura condamnă derogările la specii protejate și pisică sălbatică și susține reanalizarea Ordinului publicat pe site-ul mmediu.ro printr-un punct de vedere trimis către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.
Documentul de pozitie il gasiti aici