• Actualizarea Strategiei Naționale pentru Biodiversitate 2026-2030: Elaborarea a durat 2 luni, multe activități anterioare au fost neîndeplinite.

• Consiliul interministerial: Va începe activitatea luna viitoare pentru a supraveghea implementarea strategiei.

• Fonduri reduse: Alocarea pentru conservare a fost diminuată, iar doar 105 milioane euro au fost utilizați din 3,8 miliarde euro prevăzuți.

• Management insuficient: Lipsa cadastrului și a studiilor limitează eficiența măsurilor de conservare și restaurare ecologică.

• Implicarea comunităților este crucială: Reducerea suprareglementării ar putea ajuta la stimularea cooperării și acceptării proiectelor de conservare.

• Putere juridică pentru strategie: Aprobarea prin Hotărâre de Guvern este necesară pentru implementarea eficientă a măsurilor.

Strategia Națională pentru Biodiversitate 2026-2030

Actualizarea strategiei este esențială pentru alocarea resurselor și continuarea politicilor publice coerente.

• Elaborarea strategiei și planului național de acțiune pentru 2026-2030 a fost realizată într-un termen extrem de scurt de 2 luni, cu resurse financiare limitate, dar cu implicarea unei echipe umane dedicate, coordonată de Alexandra Stoica (06:48).

  • Evaluarea strategiei anterioare arată că aproximativ o treime din activități au fost complet îndeplinite, 30% parțial și o treime neîndeplinite (14:03).
  • Necesitatea unui Consiliu interministerial pentru supravegherea implementării strategiei a fost subliniată, cu promisiunea că acesta va funcționa începând cu luna următoare (17:52).
  • Strategia va include indicatori mai cuantificabili, ceea ce va obliga la o raportare mai clară și precisă (20:08).
  • Rămâne o provocare menținerea procentului de 20% din Fondul de Mediu alocat biodiversității, în condițiile în care în prezent alocarea este sub 0,2% (38:10).

• Menținerea și actualizarea obiectivelor strategice vechi, completate cu direcții noi, a reprezentat o prioritate pentru a nu pierde continuitate și a valorifica experiența anterioară (22:11).

  • Obiectivele operaționale și indicatorii de performanță au fost revizuiți, iar planul de acțiune va conține instrumente concrete pentru implementare (22:14).
  • Vor fi organizate trei întâlniri în luna martie cu ministerele, administratorii ariilor protejate și societatea civilă pentru a colecta feedback și a îmbunătăți documentele (22:11).

Finanțarea și Capacitatea de Implementare

Resursele financiare sunt insuficiente și capacitatea administrativă scăzută amenință realizarea obiectivelor strategice.

• Fondurile europene și naționale pentru conservare au fost semnificativ reduse, iar programul LIFE și alte programe europene au fost fazate sau suspendate, afectând alocarea de peste 3,8 miliarde euro pentru perioada 2020-2027 (22:27).

  • Din acești bani, doar aproximativ 105 milioane euro au fost efectiv utilizați, deși erau prevăzute peste 500 milioane euro pe an (22:27).
  • Capacitatea administrativă scăzută este cauza principală a necheltuirii fondurilor, iar implementarea proiectelor este îngreunată de birocrație și lipsa personalului calificat (34:36).
  • Se propune o reformă a AFM pentru a dezvolta o capacitate managerială similară cu cea a programelor LIFE sau POIM, inclusiv externalizarea managementului fondurilor (36:26).

• Proiectele de restaurare ecologică dispun de un buget estimat de 30 milioane euro pentru pregătire și implementare, insuficient comparativ cu nevoile estimate (08:13).

  • Este nevoie de studii detaliate pentru identificarea suprafețelor degradate, cadastrare precisă și acorduri cu proprietarii pentru a declanșa acțiunile de restaurare (41:10).
  • Lipsa cadastrului și a unor studii unitare limitează implementarea unor perdele forestiere și alte măsuri de conservare pe terenuri agricole (15:48).

Managementul și Administrarea Ariilor Protejate

Lipsa unui sistem funcțional de administrare și finanțare adecvată slăbește protecția efectivă a ariilor protejate.

• Desființarea custodiilor și centralizarea gestionării ariilor protejate au dus la pierderea multor fonduri și la o administrare ineficientă (48:35).

  • S-a propus crearea unei administrații pilot finanțate din bugetul de stat pentru un parc natural, pentru a testa un model funcțional (51:54).
  • Planurile de management sunt prezente în proporție de circa 65% pentru arii protejate, dar multe sunt depășite, incomplete sau lipsesc măsurile concrete de conservare (01:01:37).
  • Există nevoia de sisteme clare de evaluare și acreditare a managementului ariilor protejate, inclusiv în colaborare cu ONG-uri și universități (56:17).

• Implicarea ONG-urilor și a comunităților locale este esențială, dar în prezent ONG-urile au roluri limitate și capacitatea lor este subutilizată (54:38).

  • Modelul de cooperare pe bază de recunoaștere și acreditare, folosit în geoparcuri, ar putea fi extins la alte arii protejate pentru a crește acceptanța socială și eficiența managementului (53:56).
  • Se subliniază necesitatea de a reduce suprareglementarea care blochează inițiativele bune și flexibilitatea în aplicare (55:37).

Starea Biodiversității și Necesitatea Restaurării

Capitalul natural al României este valoros, dar starea multor habitate și specii este îngrijorătoare, impunând intervenții urgente.

• România deține o suprafață mare de ecosisteme naturale și seminaturale, estimată la peste 50% din teritoriu, dar starea speciilor este precară, cu un procent sub 50% în conservare favorabilă pentru păsări și alte specii (40:19).

  • Grupurile cele mai afectate sunt peștii, iar habitatele pășunilor se află în stare nefavorabilă, necesitând intervenții rapide (40:19).
  • Raportările oficiale sunt incomplete și uneori contradictorii, ceea ce afectează planificarea și implementarea măsurilor (44:19).

• Planul de restaurare a naturii, ce trebuie finalizat până la sfârșitul anului, trebuie să identifice clar suprafețele degradate și să propună acțiuni concrete, precum reîmpăduriri sau eliminarea speciilor invazive (01:03:37).

  • Implementarea restaurării depinde de acordul proprietarilor de teren care trebuie stimulați financiar și educațional, pentru a accepta restricții și schimbări (01:11:25).
  • Se propune integrarea restaurării în toate politicile sectoriale relevante, cum ar fi agricultura, energia și transporturile, pentru a evita implementarea fragmentată și ineficientă (01:58:44).

Acceptanța Socială și Implicarea Comunităților

Succesul strategiei depinde de creșterea acceptanței sociale și de stimularea economică pentru comunitățile locale.

• Există o percepție largă că ariile protejate limitează libertățile și dezvoltarea economică, ceea ce reduce sprijinul comunităților locale (46:49).

  • Comunicarea strategică trebuie să evidențieze beneficiile economice, de sănătate și sociale ale conservării, pentru a schimba această percepție (57:55).
  • Se recomandă introducerea unor mecanisme de plăți pentru servicii ecosistemice, care să recompenseze direct proprietarii de terenuri pentru beneficiile aduse societății (02:04:50).
  • Exemple de succes, cum ar fi proiectul WWF de la Marmaria, demonstrează că implicarea comunităților și stimularea economiei locale pot genera acceptanță și rezultate pozitive (02:06:54).

• Se propune o diversificare a intereselor economice în zonele protejate, dincolo de turism, pentru a crește sustenabilitatea și sprijinul politic (02:09:14).

Aspecte Legislative și Politice

Strategia trebuie să se bazeze pe un cadru juridic clar și să devină un document cu putere reală pentru a asigura respectarea și aplicarea măsurilor.

• Strategia va fi aprobată prin Hotărâre de Guvern, conferindu-i putere juridică, dar aplicarea depinde de angajamentul instituțiilor statului (35:03).

  • Lipsa unui cadru legal pentru comisii interministeriale și comitete de monitorizare a fost un obstacol major, dar se așteaptă o funcționare concretă în perioada următoare (27:43).
  • Se subliniază necesitatea unei mai bune corelări între strategia de biodiversitate și alte strategii naționale, inclusiv cea de dezvoltare durabilă (21:50).
  • Există un deficit în reglementările privind protecția specifică a pădurilor primare, zonelor UNESCO și a exploatării lemnului în parcurile naționale, care trebuie abordat (41:42).

• Se propune o redefinire a ariilor protejate în legislație, adaptată la noile realități și includerea unor modele alternative de conservare recunoscute internațional (53:56).