Managementul populației de urs brun are nevoie de știință, coerență și responsabilitate – nu de reacții legislative grăbite

Managementul populației de urs brun are nevoie de știință, coerență și responsabilitate – nu de reacții legislative grăbite

Dezbaterea privind modificările legislative referitoare la gestionarea populației de urs brun din România revine în prim-plan, în contextul discutării în Senat a așa-numitei „Legi Barna” prin care se intenționează acordarea unei cote de vânătoare totale de 859 de ursi. Subiectul este sensibil, legitim și important. Conflictele dintre oameni și urși există, pagubele sunt reale, iar siguranța comunităților trebuie protejată.

Însă tocmai pentru că tema este serioasă, soluțiile trebuie să fie riguros fundamentate științific, coerente juridic și bazate pe date verificabile.

România a finalizat recent un studiu genetic național privind populația de urs brun, realizat din fonduri publice europene și naționale. Rezultatele au fost prezentate public și sunt invocate în susținerea unor măsuri legislative care ar crește substanțial nivelul intervențiilor letale.

În acest context, considerăm esențial un lucru simplu: datele care fundamentează decizii cu impact major trebuie să fie pe deplin transparente și analizabile independent. Din acest motiv, am solicitat oficial, în baza Legii 544/2001, accesul la seturile de date primare care au stat la baza studiului genetic. Nu pentru a bloca politici publice, ci pentru a permite o analiză independentă și pentru a contribui la o dezbatere matură, bazată pe dovezi și metodologie verificabilă.

Derogarea nu poate deveni regulă

Specia urs brun este strict protejată prin Directiva 92/43/CEE („Directiva Habitate”). Derogările sunt permise doar în condiții restrictive: punctual, justificat, proporțional și în absența unor alternative viabile.

Transformarea derogării într-un mecanism anual, generalizat și prestabilit prin lege la nivel național ridică serioase semne de întrebare privind compatibilitatea cu dreptul european. Derogarea este, prin definiție, o excepție. Dacă excepția devine regulă, logica protecției stricte este golită de conținut.

În plus, propunerea legislativă ridică și probleme de tehnică legislativă și de coerență normativă, deja semnalate în 2023 într-o analiză transmisă instituțiilor statului. Stabilirea prin lege a unor cote exacte și repartizarea lor pe fonduri cinegetice reprezintă o ingerință în zona de competență administrativă a executivului, unde aceste decizii trebuie adoptate flexibil, în funcție de date actualizate și evaluări tehnice.

Legiferarea rigidă a unor cifre fixe într-un domeniu biologic dinamic riscă să creeze instabilitate juridică și incoerență instituțională.

Prevenția reală nu este aleatorie

Este esențial să separăm două lucruri: intervenția asupra exemplarelor problemă și stabilirea unor cote generale de recoltare.

Intervenția asupra unui exemplar de urs care manifestă comportament repetat și documentat ca fiind periculos este justificată și necesară. Însă stabilirea unor cote naționale ridicate, fără diferențiere comportamentală clară, nu reprezintă o politică veritabilă de prevenție, ci o măsură cantitativă a cărei eficiență rămâne nedemonstrată.

România înregistrează anual un număr semnificativ mai mare de victime în accidente rutiere decât în incidentele cu urs. Nu combatem accidentele prin eliminarea aleatorie a șoferilor de pe șosele. Identificăm șoferii periculoși, infrastructura deficitară, zonele de risc și intervenim țintit.

Același principiu trebuie aplicat și în cazul conflictelor om–urs:
– managementul deșeurilor și al hranei antropogene;
– garduri electrice și măsuri preventive în gospodării;
– echipe locale de intervenție funcționale;
– identificarea și eliminarea exemplarelor cu comportament problematic documentat.

Politicile eficiente sunt cele țintite, nu cele generalizate.

Graba legislativă nu ajută comunitățile

În prezent, Ministerul Mediului urmează să reglementeze zonarea managementului și planul de monitorizare genetică pe termen lung. Înainte de stabilirea unor noi cote prin lege, ar fi firesc ca aceste instrumente tehnice să fie analizate și integrate într-o strategie coerentă.

Adoptarea accelerată a unor măsuri cu impact major, înaintea unei dezbateri științifice complete și a unei consultări reale, riscă să alimenteze polarizarea și narativele alarmiste, fără a reduce în mod real conflictele din teren.

Susținem următoarele principii:

• protejarea comunităților locale;
• reducerea pagubelor și a riscurilor;
• intervenția rapidă asupra exemplarelor problemă;
• transparență totală asupra datelor științifice;
• respectarea obligațiilor europene asumate de România.

Siguranța oamenilor și conservarea speciei nu sunt obiective opuse. Ele pot și trebuie gestionate inteligent, prin politici publice coerente, proporționale și fundamentate pe dovezi verificabile.

România are șansa reală de a deveni un model european de management responsabil al carnivorelor mari. Dar acest lucru nu se poate construi pe reacții emoționale sau pe soluții legislative grăbite.