Contacts

92 Bowery St., NY 10013

thepascal@mail.com

+1 800 123 456 789

Comunicat de presă – Râul Jiu, la un pas de distrugere

O hidrocentrală avizată în 2003 urmează să capteze 85% din apa râului

București,  26 iulie 2017Parcul Național Defileul Jiului riscă să fie distrus de o hidrocentrală care va capta aproximativ 85% din debitul actual al Jiului pe toată lungimea Defileului. Conform declarațiilor din presă, o parte din amenajarea hidroenergetică urmează să fie dată în funcțiune în acest an, deși proiectul avizat în 2003 a fost modificat pe parcurs fără notificarea autorității de mediu, lucrările continuând în baza acordului de mediu obținut în urmă cu 14 ani. WWF solicită urgent intervenția Ministerului Mediului și a Gărzii de Mediu care trebuie să decidă suspendarea lucrărilor și reluarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.

Proiectul amenajării hidroenergetice din Defileul Jiului presupune captarea Jiului precum și a afluenților Dumitra și Bratcu. Astfel, proiectul va modifica ireversibil peste 30 km în toată zona Defileului și va duce la o reducere de aproximativ 85% din debitul natural actual al Jiului, de la 19,3 mc/s la 2,6 mc/s.

Avizul de mediu a fost obținut acum 14 ani si nu ține cont de habitatele și speciile de râu

Proiectul în cauză a obținut acordul de mediu în 2003, dar în 2007 România a intrat în UE și de atunci regulile de mediu au devenit mult mai stricte, iar proiectul nu respectă deloc aceste reguli. De exemplu studiul de impact din 2002 care a stat la baza emiterii acordului de mediu a fost facut fără să fie luate în considerare speciile care depind de râu sau cantitatea de apă necesară ca acestea să supraviețuiască. În plus e și arie protejată.

Azi zona unde se construiește hidrocentrala face parte dintr-un Parc Național (din 2005) și un sit Natura 2000 de interes comunitar[1] odată cu intrarea în UE (2007) unde se aplică legi europene care protejează biodiversitatea și apa[2]. Toate acestea pentru conservarea bogăției naturale a zonei: habitate de fag și frasin, habitate ripariene, habitate cu vegetație lemnoasă și versanți stâncoși, unde trăiesc specii precum ursul brun, râsul, specii de amfibieni, pești și nevertebrate (racul de ponoare).

Ministerul Mediului admite că într-un astfel de caz ar trebui să se intervină. Și totuși…

Proiectul a suferit o serie de modificari încă din 2005[3] iar Hidroelectrica SA a omis până acum (timp de 12 ani) notificarea autorității competente pentru protecția mediului cu privire la modificările intervenite. Biologul Călin Dejeu a obținut de la Ministerul Mediului[4] confirmarea că este necesară reluarea procedurii de evaluare adecvată (cităm): „în evaluarea proiectelor de investiții trebuie să se țină seama și de legislația comunitară, în speță art. 6.3 și 6.4 din Directiva Habitate, precum și de jurispudența Curții de Justiție e Uniunii Europene. Din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene rezultă că chiar și în cazul în care s-a derulat o procedură de evaluare a impactului asupra mediului, aceasta trebuie reluată în cazul în care au intervenit elemente noi cum ar fi situl Natura 2000.”  Pentru ca lucrurile să nu rămână doar la stadiul de confirmare scrisă, Călin Dejeu a inițiat în acest sens o petiție publică prin care se solicită autorităților relevante să ia urgent măsuri concrete, cât încă nu este prea târziu.

WWF solicită intervenția urgentă a Ministerului Mediului și a Gărzii de Mediu

Proiectele prevăzute în Defileul Jiului vor duce la distrugerea iremediabilă a râului. Intervenţiile structurale majore incluse în proiect vor avea consecinţe semnificative asupra speciilor de plante și animale, asupra peisajului și, nu în ultimul rând asupra continuităţii longitudinale a Jiului și afluenților acestuia. Există elemente noi precum declararea ariilor naturale protejate, precum și modificari ale proiectului care ar fi trebuit sa facă încă din 2005 obiectul revizuirii acordului de mediu din 2003.

La finalul lunii mai,  o serie de mulți factori de interes s-au întâlnit la Bumbești, la inițiativa Administrației Parcului Național Defileul Jiului, pentru a dezbate legalitatea acestui proiect. Cu acea ocazie, reprezentanții WWF și ai Federației Coaliția Natura 2000 au atras atenția reprezentanților Hidroelectrica și autorităților locale prezente, asupra riscurilor legate de încălcarea legislație europene, solicitând măsuri urgente (suspendarea lucrărilor și reluarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului). Deși s-au făcut promisiuni pentru transparență și dialog în vederea găsirii unor soluții, în ultimele doua luni nu s-a produs nici o schimbare în acest sens, iar în teren, lucrările continuă într-un ritm uimitor. În absența notificării Hidroelectrica în calitate de titular al proiectului, WWF consideră esențială intervenția Ministerului Mediului (care poate remedia situația la nivel guvernamental)  și a Gărzii de Mediu care trebuie să decidă suspendarea lucrărilor și reluarea procedurii de avizare cu parcurgerea etapelor de evaluare adecvată și evaluare a impactului asupra mediului. Acesta din urmă trebuie să includă și impactul asupra stării ecologice a corpurilor de apa potențial afectate de acest proiect.

Pentru a ilustra acest caz, WWF România pune la dispoziția publicului larg informații și imagini filmate cu drona de către experții de la ESRI din care rezultă impactul deja produs de lucrarile efectuate la acest proiect.

 

Note pentru editori

WWF a atras atenția în mod repetat asupra faptului că producerea de enegie poate fi cu adevărat curată numai în condițiile în care măsuri solide de evitare și conservare a biodiversității sunt implementate în mod corespunzător.

Generarea de hidroenergie în România ar trebui să fie compatibilă cu legislaţia Uniunii Europene. Acestă compatibilitate ar fi posibilă numai în măsura în care s-ar desemna printr-un act normativ zone de excludere unde construcția MHC să nu fie posibilă, iar pentru restul zonelor, noile amenajări hidroenergetice să fie permise doar în baza unor mecanisme legislative de pre-planificare strategică integrată.

WWF și DAPP (Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură) au încheiat în luna ianuarie 2014 un protocol prin care Ministerul își lua angajamentul că vor fi desemnate  zone unde construcția MHC să nu fie posibilă, iar celelalte zone să fie integrate într-un act normativ, ce trebuia adoptat până la data de 1 ianuarie 2015.  Din nefericire, implementare acestui Protocol a fost întreruptă din motive ce nu ne-au fost aduse la cunoștință până la această dată.

În perioada 2014-2016, WWF împreună cu Federația Coaliția Natura 2000 au contribuit cu propuneri concrete privind modificările legislative necesare pentru o corectă implementare a Directivelor europene sus-menționate și o protecție a ecosistemelor afectate de microhidrocentrale, în cadrul întâlnirilor organizate cu reprezentanți ai Ministerului Mediului și ai instituției Apele Române. Eforturile respective nu s-au concretizat în soluții eficiente care să asigure conservarea ultimelor secțiuni naturale de râuri de munte din țara noastă, deși au trecut mai mult de 3 ani de la semnarea Protocolului sus-menționat. 

Pentru mai multe informații, vă rugăm contactați WWF România:
Magor Csibi, director WWF Romania, mcsibi@wwfdcp.ro
Diana Cosmoiu, specialist regional politici publice, dcosmoiu@wwfdcp.ro
Adriana Trocea, expert comunicare externă, atrocea@wwfdcp.ro

Despre WWF (World Wide Fund for Nature)

Înfiinţată în anul 1961, WWF este una dintre cele mai importante organizaţii internaţionale care derulează proiecte pentru conservarea naturii, în peste 100 de ţări. Misiunea WWF la nivel global este să oprească degradarea mediului înconjurător şi să construiască un viitor în care oamenii trăiesc în armonie cu natura. Mai multe detalii la: www.wwf.ro.

 

[1] ROSCI0063

[2] Directiva Cadru privind Apa, Directivele Habitate și Păsări și Directiva EIA cu privire la impactul asupra mediului

[3] fapt confirmat prin Avizul Consiliului tehnico–economic al Hidroelectrica nr.255/2005 (privind Dispoziția generală nr.5197/51202/B/55/2005) și ulterior prin  Nota de fundamentare  din 2010   și respectiv Nota de fundamentare din 2012.

[4] conform Scrisorii  nr. 11368/18 din 23.10.2015 transmisă de către Ministerul Mediului, Apelor.

 

Galerie foto:

[Best_Wordpress_Gallery id=”5″ gal_title=”Comunicat de presa 20170726″]

Comunicat de presă – Lipsa de transparență favorizează tăierile ilegale

București, 20 iulie 2017. Federația Coaliția Natura 2000 România, împreună cu Greenpeace România,  a luat act de anunțul Ministerului Apelor și Pădurilor referitor la sistarea acțiunilor de îmbunătățire a Sistemului de Urmărire a Materialelor Lemnoase (SUMAL), respectiv, sistarea funcționării aplicației  www.inspectorului pădurii.ro*. Cele două instrument informatice ar trebui sa permită controlul tăierilor de masă lemnoasă în timp real (cu ajutorul sateliților geostaționari) și sa înlesnească activitatea de paza a pădurilor. Întrucât 42% din tăierile ilegale depistate în 2016 au fost semnalate de cetățeni**, considerăm că funcționarea celor două instrumente reprezintă o prioritate pentru asigurarea exercitării drepturilor constituționale (dreptul la informație, dreptul la un mediu sănătos etc.) a cetățenilor acestei țări.

În cadrul unor declarații transmise apărute în presă în data 18 iulie 2017, Ministrul Apelor și Pădurilor, doamna Doina Pană, a justificat decizia prin prisma faptului că, în 2016, Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor de la acea vreme a încheiat un contract a cărui legalitate este considerată îndoielnică, fiind inadecvat pentru îmbunătățirea SUMAL și implicit pentru realizarea platformei. Ne dorim ca cercetările ce urmează a fi efectuate de instituțiile competente în urma sesizării MAP, sa nu genereze un blocaje. România nu își poate permite o reducere a transparenței în domeniul combaterii tăierilor ilegale în Romania.

Situația pădurilor reprezintă o problemă de interes public național, astfel că de integritatea și sănătatea pădurilor noastre depind sănătatea și siguranța cetățenilor. Solicităm în egală măsură Ministerului Apelor și Pădurilor să comunice măsurile proiectate pentru perioada imediat următoare și organizarea unor dezbateri publice pentru pentru îmbunătățirea Sistemului de Urmărire a Materialelor Lemnoase (SUMAL) încă din faza de proiectare.

Cu deosebită considerație,
Liviu Cioineag
Director executiv

Note:

*42% din tăierile ilegale depistate în 2016 au fost semnalate de cetățeni. Prin instrumentele puse la dispoziție de către autorități- Radarul Pădurii, aplicația mobilă Inspectorul Pădurii, site-ul www.inspectorulpadurii.ro, dar și prin platforma on-line lansată de Greenpeace România, www.salvezpadurea.ro.

** În ceea ce privește aplicația mobilă Inspectorul Pădurii, aceasta a fost instalată de peste 60.000 de utilizatori, iar din totalul apelurilor efectuate la numărul de urgență 112, pentru a verifica transportul de material lemnos, 1 din 5 a dus la descoperirea unei infracțiuni. Mai exact, 3.184 de transporturi verificate nu erau înregistrate în baza de date a sistemului de prevenire a tăierilor ilegale (SUMAL), conform prevederilor legislative în vigoare.

Pozitie Coalitia Natura 2000 vs. proiect OM derogari Carnivore Mari

 

Poziție referitoare la proiectul de Ordin de Ministru din data de 05.07.2017 privind nivelul de intervenţie în cazul speciilor urs şi lup, în interesul sănătăţii şi securităţii populaţiei şi în scopul prevenirii unor daune importante

Introducere

Conservarea speciilor de carnivore mari (urs brun, lup, râs) trebuie să reprezinte o parte integrantă a conservării naturii.  Prădători de vârf, aceste specii joacă un rol-cheie în menținerea sănătății ecosistemelor, echilibrând balanța ecologică și contribuind la menținerea unui nivel ridicat al biodiversității. Omul beneficiază în final de toate aceste servicii pe care le furnizează carnivorele mari, cu costuri incomparabil mai mici decât în cazul în care ele ar trebui prestate de către acesta. Dacă în multe zone din Europa sunt pe cale de dispariție sau au dispărut deja, noi ne mai putem mândri cu aceste specii emblematice nu doar pentru Carpați, ci și pentru întregul continent.

Aceste specii au nevoie însă de teritorii întinse pentru satisfacerea tuturor nevoilor biologice, motiv pentru care interacțiunea acestora cu omul într-o formă sau alta este inevitabilă. Această interacțiune care deseori duce la conflicte între oameni și carnivore este cauzată și de intruziunea omului în habitatele acestor specii. Frecvent oamenii și carnivorele utilizează în anumite perioade ale anului aceleași habitate și aceleași tipuri de resurse, cele din urmă fiind uneori produse cu costuri de către oameni etc. De aceea, pentru a avea populații viabile de carnivore mari pe termen lung, este necesar pe de o parte ca oamenii să învețe să împartă habitatul cu aceste specii, iar pe de altă parte, să prevină și să evite potențialele conflicte.

Principalele probleme care au condus la nivelul actual al conflictelor cu carnivorele mari în România

După aderarea României la UE, fapt ce a întărit statutul de protecție al acestor carnivore, vânătoarea, în special la speciile urs brun și lup, a continuat în baza derogărilor de la acest statut special, prin cote de recoltă (denumite ulterior de intervenție) care au crescut de la un an la altul. Deși cotele au fost justificate de obiective de „menținere a populației sub control” și de reducere a pagubelor, opinia unor factori  interesați este că atât numărul pagubelor provocate de aceste două specii, cât și populația au crescut peste un nivel la care toleranța socială poate fi amenințată. În acest context credem că sistemul implementat în perioada 2007-2017 nu a oferit rezultatele așteptate de către public, factorii interesați și de către autorități.

  1. Această creștere a numărului de pagube a fost alimentată de un sistem de management cinegetic orientat în special către profit economic și nu spre conservarea speciilor de carnivore. Această abordare a destructurat în special populația de urși bruni prin eliminarea/ împușcarea cu precădere a masculilor dominanți, utilizând practici la limita legii, precum condiționarea lor prin hrănire artificială excesivă și repetată. Efectul imediat, pe care îl resimțim în acest moment, este faptul că, în special în zonele în care s-a hrănit excesiv, în cadrul populației de urși bruni clasa de vârstă predominantă este cea a indivizilor tineri, care provoacă frecvent cele mai multe conflicte cu oamenii. Hrănirea excesivă cu diferite scopuri este o practică obișnuită, fapt ce induce schimbări în comportamentul indivizilor în sensul creșterii toleranței față de om (acești urși, pe lângă faptul că sunt mai curajoși datorită lipsei de experiență, devin obișnuiți cu prezența omului).
  2. Intruziunea și deranjul provocat de om în habitatul carnivorelor mari prin lucrări silvice executate simultan pe suprafețe mari, culegerea haotică de fructe de pădure la scară industrială pe o perioadă mai lungă de timp, utilizarea abuzivă a mijloacelor motorizate în păduri și la altitudini mai mari etc. sunt activități antorpice ce influențează distribuția spațială a acestor specii. În relație cu condiționarea față de hrana de origine antropică, distribuită intenționat sau neintenționat, anumite zone care nu erau populate permanent de carnivore mari sunt în prezent utilizate mai intens.
  3. Fragmentarea și reducerea habitatelor carnivorelor mari de infrastructura liniară de transport, dezvoltarea rezidențială, dezvoltarea infrastructurii turistice și de vizitare etc. este de asemenea un factor care induce modificări în ceea ce privește distribuția carnivorelor mari la nivel de peisaj și poate fi generatoare de conflicte cu carnivorele mari.
  4. Gestionarea precară a deșeurilor menajere, în special în comunitățile rurale din proximitatea zonelor populate cu carnivore mari, amplifică șansa conflictelor cu oamenii. O bună gestionare a acestor deșeuri nu ar atrage ursul brun în localități, ceea ce ar reduce practic incidența conflictelor.
  5. Lipsa susținerii și promovării implementării unor măsuri adecvate de prevenire a conflictelor (cum ar fi garduri electrice dimensionate în funcție de specia căreia i se adresează sau câini specializați la stâne) în zonele cu carnivore mari duce la conflicte directe cu oamenii. Există o mulțime de exemple de bună practică în alte țări populate cu carnivore mari unde aplicarea unor asemenea măsuri a redus cu până la 100% conflictele cu aceste specii. Strâns legat de implementarea unor asemenea măsuri este și sistemul de compensare a pagubelor care nefiind deplin funcțional în țara noastră, uneori acceptanța față de carnivorele mari scade și astfel se pot încuraja actele de braconaj.

Referitor la propunerea de Ordin de Ministru

În acest context, salutăm inițiativa Ministerului Mediului de a gestiona și soluționa prin măsuri derogatorii de la statutul de protecție a speciilor urs brun și lup, cazurile în care sănătatea, securitatea sau integritatea oamenilor ar putea fi amenințată. Subscriem și la faptul că aceste măsuri ar trebui implementate în cazul producerii de către acest specii a unor pagube importante de natură socio-economică, însă credem că termenul „prevenirea producerii unor pagube” este interpretabil și necesită o definire mai exactă în acest ordin.

La art. 1, alin. 1) se specifică faptul că: „(…) măsurile derogatorii să nu fie în detrimentul menţinerii populaţiilor speciilor menționate într-o stare de conservare favorabilă în arealul lor natural (…)”. Pentru a putea aplica acest ordin, ar trebui să fie disponibile mai multe date cantitative și calitative despre populațiile celor două specii de carnivore, inclusiv despre trendul și dinamica populațională, calitatea habitatelor etc. Această necesitate vine din obligația de a ne putea raporta la starea de conservare a acestor specii în analiza efectului pe care recoltările le pot avea asupra populațiilor. În populații gestionate corespunzător nivelul cotelor poate varia în timp și spațiu funcție de obiectivele propuse și rezultatele pe care intervenția le produce.

Legat de prevederile art. 3, alin. 2), considerăm necesar ca procesul de acordare a derogării în vederea recoltării să fie unul transparent. În acest sens propunem crearea pe pagina de internet a Ministerului Mediului a unei secțiuni dedicate derogărilor, prin care să se poată consulta documentația care a stat la baza cererii din partea gestionarilor fondurilor cinegetice și urmări, în timp real, stadiul acestor solicitări. Această transparență este justificată de necesitatea reconcilierii factorilor interesați și de menținerea unui nivel de informare optim care să permită analize și discuții pertinente în baza aceluiași set de informații.

La art. 3, alin. 4), propunem ca recoltarea exemplarelor să se poată realiza doar de către personalul tehnic angajat al gestionarului fondului cinegetic, împrepună cu personal calificat din partea instituțiilor relevante ale statului. O asemenea prevedere are rolul de a asigura o intervenție obiectivă pentru recoltarea indivizilor problemă în timp util și în folosul comunității.

Recomandările Platformei UE privind coexistența dintre oameni și carnivore mari

Pentru a facilita o discuţie mai deschisă cu privire la modul în care se iau deciziile privitoare la managementul carnivorelor mari, Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) şi WWF România au organizat prin intermediul „Platformei UE privind coexistența dintre oameni și carnivore mari”, în perioada 8-9 iunie 2017, un atelier de lucru comun dedicat problematicii conservării şi managementului carnivorelor mari din România (declarația finală este anexată). Participanţii au convenit că managementul carnivorelor mari trebuie întemeiat pe dovezi ştiinţifice temeinice, utilizându-se cele mai bune date disponibile şi cele mai demne de încredere. Aceasta ar trebui să implice cercetare continuă, dezvoltarea și integrarea metodelor de monitorizare cu implicarea tuturor grupurilor de interes în colectarea datelor.

Împreună cu reprezentanții Platformei UE, s-au identificat următoarele obiective ca fiind prioritare pentru îmbunătățirea managementului carnivorelor mari:

  • Crearea unui proces incluziv, transparent, pe baza căruia să se poată aborda în mod eficient problemele carnivorelor mari;
  • Elaborarea unei politici clare pentru deciziile privitoare la managementul carnivorelor mari;
  • Îmbunătăţirea metodologiei de monitorizare a carnivorelor mari;
  • Crearea unei scheme de compensare eficiente pentru pagubele cauzate de carnivorele mari;
  • Aplicarea urgentă a unui sistem de gestionare eficientă a urşilor-problemă. Interdicţia de vânătoare actuală nu soluţionează această problemă;
  • Crearea unei motivaţii economice pentru abordarea problemelor legate de coexistență, utilizând reputaţia recunoscută a României ca destinaţie pentru carnivore mari.

Alte propuneri din partea noastră pentru îmbunătățirea managementului carnivorelor mari

Pe lângă recomandările Platformei UE privind coexistența dintre oameni și carnivore mari, propunem:

  • Operaționalizarea intervențiilor în cazuri de urgență prin echipe specializate competente, pentru relocarea sau, în ultimă instanță recoltarea indivizilor de urs brun sau lup problemă.
  • Agrearea planurilor de management pentru speciile urs brun și lup printr-un proces participativ cu toți factorii cheie interesați pornind de la obligațiile pe care le are România de a asigura statutul de conservare favorabilă a acestor specii.
  • Demararea unui proces de analiză a modului în care sistemul aplicat în perioada 2007-2017 a fost implementat, cu scopul de a identifica problemele ce au condus la situația actuală și propunerea unui nou sistem de management cinegetic în care vânătoarea să fie poziționată corect și etic. Considerăm chiar dacă nu agreăm, că în condițiile actuale din România, realizarea vânătorii în scop comercial respectiv valorificare economică directă este posibilă în condițiile în care informațiile privind populația sunt acceptabile și planurile de acțiune propun un sistem eficient, transparent și controlabil de valorificare a unui procent din populație cu condiția ca acest sistem să servească conservării speciilor și nu strict intereselor financiare ale unor persoane sau grupuri de persoane.
  • Transparență la toate nivelurile în ceea ce privește colectarea, prelucrarea și interpretarea datelor și dar și la găsirea de soluții. De asemenea cerem transparență și în ceea ce privește centralizatoarele la nivel național privind evaluările de efective, pagubele plătite sau neplătite, derogările aplicate, mortalități în laț și pe rutele de transport etc. Aceste date trebuie să fie accesibile pentru a permite analize pertinente și transparente pe viitor. Diversificarea studiilor și lucrul pe aceleași seturi de date nu poate decât să susțină procesul administrativ și politic de luare a deciziilor.
  • Subvenționarea implementării de măsuri de prevenire sau reducere a pagubelor și conflictelor cum ar fi instalarea de garduri electrice, utilizarea de câini de pază specializați, din rase selectate pentru protejarea turmelor de animale domestice etc. Conform Directivei Habitate asemenea măsuri ar trebui implementate cu prioritate pentru a menține coexistența dintre oameni și carnivore mari.
  • Dezvoltarea unui sistem de alocarea a unor fonduri pentru acoperirea cheltuielilor gestionarilor fondurilor de vânătoare ocazionate de managementul carnivorelor mari, in situația în care intervențiile lor sunt destinate reducerii conflictelor și asigurarea siguranței publice. Credem că poate fi considerată și analizată oportunitatea unui sistem de subvenționare sau de creare a unor facilități fiscale în condițiile în care aplică măsuri de conservare stabilite în planurile de management dar sunt supuși unei interdicții de a practica vânătoarea la trofeu.
  • Reglementarea strictă a hrănirii artificiale și a locațiilor unde aceasta se poate practica. Pentru a nu favoriza schimbările de comportament ale urșilor bruni în primul rând, acest tip de hrănire ar trebui reglementat strict. În prezent nicio autoritate a statului român nu poate oferi informații clare privind amploarea acestui fenomen ce nu mai are de multă vreme legătură cu un management cinegetic echilibrat. Estimăm că numărul hrănitorilor la urs este în medie de cel puțin 5 pe un fond cinegetic ceea ce face ca în prezent în arealul ursului să fie prezente un număr de cel puțin 5000 de hrănitori. Considerăm hrănitul artificial ca fiind o unealtă utilă doar în contextul în care se demonstrează a fi necesar conservării speciei și este realizat în mod corespunzător.
  • Informarea gestionarilor asupra resurselor financiare din categoria fondurilor nerambursabile la care au acces și pe care le pot utiliza pentru îndeplinirea obiectivelor de management. În același spirit, credem că menținerea sau înființarea de ogoare de vânat cu sprijin financiar guvernamental sub formă de subvenție reprezintă un instrument util de care pot beneficia gestionarii și proprietarii de terenuri și care  poate produce efecte benefice asupra speciilor de faună respectiv asupra reducerii conflictelor.
  • Demararea unor programe de conștientizare la nivel național și în zonele unde există carnivore mari, privind importanța acestor specii, precum și modalitățile de a preveni și/ sau reduce conflictele și pagubele.
  • Integrarea datelor existente din proiecte POS Mediu, LIFE, fonduri Norvegiene, etc. respectiv a recomandărilor făcute în cadrul acestor proiecte în procesul de îmbunătățire a managementului speciilor de carnivore și promovarea continuării studiilor și cercetărilor în acest domeniu.

În concluzie, acest OM cu modificările propuse mai sus este o soluție de compromis  pentru creșterea acceptanței sociale față de carnivore mari. Dezaprobăm faptul că acest ordin vine ca urmare a tensiunilor sociale și a manifestațiilor publice din ultima perioadă și recomandăm Ministerului Mediului adoptarea de urgență a unui plan de acțiuni menit să asigure cu adevărat un management eficient al populațiilor de carnivore mari. Rămânem deschiși la identificarea celor mai bune măsuri și soluții în acest sens.

Coaliția Natura 2000 cere Justiției să judece distrugerea Rîului Secuș

La mijlocul lunii iulie, Coaliția Natura 2000 a depus la Tribunalul Mureș cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Agenția de Protecție a Mediului Mureș și SC Betonmix Oradea. Prin inițierea acestei acțiuni, Coaliția Natura 2000 solicită anularea în tot a Deciziei etapei de încadrare emisă de către Agenţia pentru Protecţia Mediului Mureș pentru desfășurarea proiectului ”Amenajare hidroenergetică pe râul Secuș, județul Mureș”. „Avem motive întemeiate să credem că avizarea acestui proiect într-o arie protejată nu s-a realizat în limita cadrului legal al ariilor naturale protejate și a directivelor privind evaluarea impactului de mediu generat de proiecte. Am început documentarea în urmă cu un an, când o televiziune publică a prezentat abuzurile realizate de unii funcționari publici din APM Mureș. Am încercat să înțelegem de ce o instituție publică cu rol de protecție a mediului își atrage suspiciuni de favorizare a agenților economici, căci altfel nu poate fi interpretată decizia lor de nu supune proiectul evaluării impactului asupra mediului, respectiv evaluării adecvate. Deși beneficiarul proiectului a comandat un stdiu de evaluare adecvată, documentul a fost ignorat de autorități! Aceste aspecte sunt cu atât mai grave cu cât proiectul a fost implementat într-o arie protejată de interes comunitar și a condus la distrugerea unei văi”, a declarat Liviu Cioineag, directorul executiv al federației.

Proiectul ce vizează construirea unei microhidrocentrale a fost executat pe râul Secuş, comuna Ibăneşti, în extravilanul satului Lăpuşna. Prin montarea unei conducte pentru devierea cursului de apă, valea Rîului Secuș a fost deteriorată pe o lungime de peste 5 kilometri, în interiorul ariei protejate ROSCI0019 „Călimani – Gurghiu”. Amenajarea hidroenergetică afecetază conectivitatea longitudinală a râului și implicit reproducerea a două specii de pești protejate la nivel european: zglăvoaca (Cottus gobio) și păstrăv indigen (Salmo trutta fario). Totodată, construcția va impacta și exemplarele de vidră (Lutra lutra). „Microhidrocentrala va produce sub 1 Mw putere neta, astfel că pierderile de biodiversitate nu pot fi compensate și nici justificate de producția de energie. Raportat la consumul anual al României, aportul energetic al acestui proiect este insignifiant”, mai spun reprezentanții Coaliției Natura 2000 România.