Declararea unui sit Natura 2000

Directiva Habitate impune conservarea a 198 habitate şi 800 specii, prezentate în anexele acestui act normativ. Directiva Păsări impune măsuri de protecţie pentru aproximativ 200 de specii de păsări ameninţate. O parte din aceste arii includ şi habitate umede de importanţă internaţională, iar printre speciile şi habitatele de interes comunitar, cele rare sunt evidenţiate ca specii şi habitate prioritare.

Declararea unui zone ca sit Natura 2000 nu înseamnă izolarea acestuia. Interesele economice, culturale şi sociale din zona vizată trebuie luate în considerare la stabilirea măsurilor de management, fiind permise activităţi economice care sunt în spiritul dezvoltării durabile şi nu afectează starea de conservare favorabilă a sitului respectiv.

Declararea siturilor Natura 2000 se face astfel:

Fie într-o singură etapă, pentru Ariile de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA) constituite conform Directivei Păsări, prin identificarea şi declararea lor la nivel naţional şi comunicarea listei cu situri la Comisia Europeană. România a depus lista de propuneri în decembrie 2007.

Fie în trei etape, pentru Ariile Speciale de Conservare (SAC) constituite conform Directivei Habitate. Cele trei etape de declarare a Ariilor Speciale de Conservare sunt:

  1. Prima etapă implică o evaluare științifică la nivel național. Fiecare stat membru stabileşte, pe baza unor criterii științifice comune, ce situri aflate pe teritoriul său prezintă importanţă prin speciile sau habitatele existente. Aceste liste naţionale sunt apoi transmise în mod oficial la Comisia Europeană.
  2. A doua etapă implică aprobarea, pe baza listelor naționale, a siturilor de importanță comunitară pentru fiecare regiune biogeografică europeană. Acest proces este efectuat de Comisia Europeană, în strânsă colaborare cu statele membre şi experții științifici. Deoarece fiecare regiune biogeografică se întinde pe teritoriul mai multor țări, sau zone din diferite țări ce prezintă condiții de mediu similare, siturile sunt desemnate in aria naturala de răspândire a fiecărui tip de specie sau habitat, fără a ține cont de granițele politice sau administrative.
  3. A treia etapă: după ce siturile au ajuns în stadiul al doilea de selectare, ele devin parte a rețelei Natura 2000. Statele membre au la dispoziție o perioadă de 6 ani pentru a le desemna drept Arii speciale de conservare (SAC) și pentru a introduce, dacă este necesar, măsuri de management menite să mențină sau să aducă la un stadiu favorabil de conservare speciile și habitatele respective.

Unele zone pot avea statut dublu, atât Arii Speciale de Conservare (SAC) cat si de Arie Speciala de Protecție Avifaunistică (SPA).

Important!

Siturile sunt sub regim de protecție provizorie din momentul identificării și desemnării lor la nivel național (etapa I pentru Arii Speciale de Conservare).