De Ziua Internațională a Biodiversității, WWF invită la celebrarea bogăției naturale prin măsuri concrete

DSC_7357

București, 22.05.2014

Cu ocazia Zilei Internaționale a Biodiversității (22 mai), WWF atrage atenția asupra principalelor nevoi de natură practică, legislativă și financiară ce trebuie adresate pentru ca ariile naturale Natura 2000 să fie mai bine protejate, prin politici publice corespunzătoare. De altfel, pe 21 mai Uniunea Europeană a sărbătorit Ziua Natura 2000, anunțând public faptul că rețeaua a atins suprafața de 1 milion km2.
Natura 2000 este cea mai mare rețea de arii protejate din lume, alcătuită din peste 26.000 de situri și ocupând aproximativ o cincime din suprafața Europei. Este o rețea de zone naturale ce cuprinde un eșantion reprezentativ de specii sălbatice de floră și faună și de habitate de interes european.Țara noastră contribuie la această rețea remarcabilă cu 531 de situri care acoperă circa 22.7% din suprafața țării.O bună parte dintre acestea se suprapun peste ariile naturale protejate de interes național (parcuri naționale, parcuri naturale și rezervații).

2014 – moment cheie pentru conservarea naturii

Anul 2014 marchează finalizarea și lansarea programelor naționale pentru dezvoltare economică și socială, dezvoltare rurală și a infrastructurii prin fondurile europene pentru perioada 2014-2020. Aceasta este șansa ca rețeaua Natura 2000 să avanseze de la stadiul de desemnare a siturilor la cel de protecție efectivă, prin activități concrete și măsuri de finanțare din fondurile europene.

Organizația WWF-România este implicată în cele mai importante grupuri de lucru pentru elaborarea programelor de alocare a fondurilor europene, din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Fiind recunoscută la nivel instituțional ca unul dintre cei mai activi membrii din aceste grupuri, organizația participă la ședințele de lucru, organizează seminarii și discuții suplimentare și trimite instituțiilor recomandări punctuale. În ceea ce privește rețeaua Natura 2000, principalele recomandări sunt:

1. Rezolvarea blocajelor pentru a se putea trece la implementarea activităților de conservare a speciilor și habitatelor în ariile protejate Natura 2000, conform planurilor de management al acestor arii: avem 531 de situri Natura 2000 desemnate, însă nu toate au planuri de management, iar dintre cele care au planuri de management elaborate, numai 8 au și aprobarea Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice. Conform obligațiilor asumate la nivel european, Ministerul trebuie să aprobe cel puțin 240 planuri de management până în 2016, în caz contrar  se vor pierde fondurile europene alocate României în perioada 2007-2013 pentru asigurarea unui management corespunzător al ariilor protejate şi stoparea degradării biodiversităţii şi a resurselor naturale. În puținele situații în care există planuri de management aprobate, trebuie găsite și stabilite soluții de finanțare a măsurilor prevăzute în aceste planuri; în lipsa fondurilor, există riscul ca măsurile să rămână doar pe hârtie.

2. Asigurarea conectivității între ariile protejate (inclusiv siturile Natura 2000): pentru ca sistemele naturale să-și îndeplinească funcțiile și pentru ca speciile să supraviețuiască și să poată migra (de exemplu, ursul are nevoie de spații întinse și neîntrerupte pentru a se hrăni și înmulți), este nevoie de legături între ariile naturale. Acestea se numesc „coridoare ecologice” și trebuie să fie definite prin lege și să fie gestionate prin măsuri speciale integrate în Programul Operațional Infrastructura Mare finanțat prin fonduri europene în 2014-2020.

3. Acordarea de plăți Natura 2000: în programele naționale ce pot prevedea fonduri europene pentru natură, cum este cazul Programului Național de Dezvoltare Rurală, trebuie inclusă o măsură care să asigure plăți compensatorii pentru proprietarii de terenuri agricole și păduri situate în siturile Natura 2000. Aceasta este necesară pentru ca proprietarii să poată respecta cerințele (restricțiile) din planurile de management ce presupun anumite pierderi de venit.

Recunoscând dificultatea de elaborare și calculare a unei astfel de măsuri, organizația WWF-România contribuie cu experiență de teren și cunoștințe tehnice acumulate în proiectele de conservare. Mai cu seamă, proiectul „Pentru natură şi comunităţi locale-Bazele unui management integrat Natura 2000 în zona Hârtibaciu-Târnava Mare-Olt”, implementat împreună cu 4 parteneri (Fundaţia ADEPT, Fundaţia Mihai Eminescu Trust, Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Sibiu, Ecotur Sibiu), oferă cadrul pentru crearea și testarea măsurii Natura 2000; proiectul are o valoare de 12.652.463 lei şi este cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin POS MEDIU. Podișul Hârtibaciului, cea mai mare zonă acoperită de arii protejate din România, după Delta Dunării (cu 5 situri Natura 2000 și 3 arii naturale de interes național), este astfel o zonă-model pentru testarea și optimizarea plăților Natura 2000.

Natura 2000 – o abordare integratoare a conservării naturii în Europa

Procesul de identificare și desemnare a siturilor Natura 2000 a început în anul 1992 și se realizează în baza a două directive europene centrale în conservarea naturii: Directiva Habitate (aprobată în 1992) și Directiva Păsări (aprobată în 1979). Scopul rețelei Natura 2000 este protejarea naturii (specii și habitate importante și vulnerabile), menținerea bogăției naturale și asigurarea resurselor necesare dezvoltării socio-economice. În siturile Natura 2000 sunt permise activitățile economice, contrar temerilor și părerilor conform cărora siturile presupun restricții excesive; însă acestea nu trebuie să ducă la degradarea sau distrugerea speciilor și habitatelor naturale pentru care zonele au fost declarate arii protejate Natura 2000. Aceasta este caracteristica definitorie a rețelei Natura 2000 – recunoaște că omul reprezintă o parte integrantă a naturii și consideră căsoluția optimă o constitutie cooperarea dintre om și natură.

Numeroase situri Natura 2000 sunt valoroase tocmai datorită modului în care terenurile au fost administrate de oameni de-a lungul timpului, de pildă prin practici agricole tradiționale, ceea ce a ajutat la formarea peisajelor rurale și la întreținerea diversității biologice. Astfel,este esențial ca prin mecanisme de finanțare, în contextul unei situații socio-economice dificile în zonele rurale, aceste activități și practici să poată să fie continuate și în viitor.

Sursa: www.natura2000transilvania.ro